E o chestie tare ciudată cu somnul ăsta. Nu știu care e schema că dorm mai bine dacă am pe cineva lângă mine. E tare mișto să fie un cineva cald acolo lângă tine. Să stai așa a prost, să-ți curgă o bală din gură, ca unui copil mic, și să dooormi într-o veselie o noapte întreagă.
Cum bine zicea un tovarăș că ar vrea așa pe una care să îl aștepte acasă, în pat, să se așeze lângă ea și ea să-l ia în brațe. Fără vorbe, fără alte ocupații. Numai atât să facă. Păi nu e bună treaba asta? Nu știu dacă merge și la fete că ele nu au dorințe d-astea simple, cum ar fi să doarmă liniștite în brațele vreunuia. Ele sunt mai mult genul care vor patul numai pentru ele.
Mai e ceva, eu mă odihnesc mai bine dacă dorm cu cineva, iar dimineața e un sentiment extraordinar când deschizi ochii și vezi o altă persoană lângă tine și îți crește un zâmbet tâmp pe față care îți face ziua excelentă oricât de căcat ar fi.
Filed under: Din Cartieru' Minunat
