Adevar…Sau Provocare?

Alerg, fug de nepasare, merg spre infinit,
Gandesc, iubesc, ma bucur ca esti langa mine,
Revin, ma-ntorc, aprind o lumanare. – Tine!
Iti dau dragostea mea, si sufletul, si-un asfintit.
 
Mi-arunc privirea, din nou spre rasarit
Sa-mi vad inima ce-n tine a-nflorit!
Privesc la Soare – Acum am adormit,
 Traiesc un vis frumos la nesfarsit.
 
Ating orizontul, aud timpul cum trece,
Ma inec in Univers, ma scoti din apa rece.
Dorinta mea esti tu, mi-esti sufletul pereche
 
Exist – Acum, aici, atunci, acolo –
 O flacara ce arde libera in vant.
 Pe veci, acum, suntem singuri pe Pamant!
Anunțuri

Un răspuns

  1. hmm, se simte un iz proaspat de primavara venind dinspre acest Cartier minunat, muzica lui se aude hăt departe, si pentru un timp pana si stelele cazatoare au amnezie de primavara uitand sa mai cadă, bine ai revenit raza calda, cum oare nu te-ai gandit fie si macar pentru o clipă ca plecând l-ai lăsa ştirb pe soare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: