Ce-am fost si ce-am ajuns

Nu vroiam sa scriu despre asta, dar cred ca trebuie.
Valentine’s Day e o idiotenie. De fapt, e o idiotenie inteligenta, gandita de niste oameni care au vrut sa stoarca bani si din cel mai important sentiment pe care-l poate avea o persoana. Numai niste oameni josnici, fara onoare, fara principii puteau sa gandeasca asa ceva. Nu are traditie, nu are istorie, nu are fundament.
Dragostea trebuie sa existe tot timpul si oriunde. Sigur, inteleg, iubesti pe cineva, ii dai o atentie, ii faci un cadou, ii oferi o floare, o poezie, dar nu ca e ziua indragostitilor, pentru ca nu asta e singura zi din an in care il/o iubesti.
Si la urma urmei, dragostea nu se masoara in materie, ea se masoara prin imbratisari, sarutari, tandrete, cuvinte potrivite si alte genuri de atingeri si vorbe cu conditia ca ele sa fie sincere.
Astazi (n.r.: ieri, ca deja e trecut de miezul noptii) am vazut cupluri pe banci, pe strazi, in masini, mai ceva ca in oricare alta zi a anului. Mi-aduc aminte, pe vremuri (cand inca nu invatasem tabla inmultirii), cum de primavara pana iarna, pandeam cuplurile de indragostiti pe fiecare banca si ii urmaream, mai aruncam cu cate ceva tocmai in momente de tandrete, mai ne luam injuraturi, mai trageam cate o corneta, mai cu apa, le faceam tot felul de tampenii. Dar, atunci era plin orasul de indragostiti, mai ales vara, cand se inmulteau ca melcii dupa ploaie. Doar de aici a aparut vorba: "o iubire de-o vara".
Dar, deviind putin de la ideea principala, orasul nu s-a pustiit numai de indragostiti. S-a pustiit si de oameni. Pana nu demult, de dimineata devreme pana tarziu in noapte se gaseau pe strada de la copii cu degetu-n gura pana la golani cu tigara-n gura. Aveai cu cine te juca, aveai cu cine socializa, aveai subiecte de discutii, distractii, fiind copil, cand faceai cate-o trasnaie si nu mai erai lasat sa iesi din casa, ti se parea ca vine sfarsitul lumii. Nu se putea asa ceva: cum era posibil sa lipsesti de la fotbalul pe maidan, de la plimbari, de la aventurile prin santuri si gropi, de la pititea si focul de seara, de la furatu’ de struguri, rosii si alte zarzavaturi, de la legatu’ banilor cu ata sau de la impuscatea cu tevi, bile sau arcuri.
La urma urmei, chiar si baietii care jucau barbut in scara blocului, rummy, sau alte jocuri pe bani prezentau un mare interes si era o mare satisfactie sa-i urmaresti, chiar daca nu eram de acord cu asta. Totusi, mai iesea lumea din casa.
Acum, pustiu! De dimineata devreme pana noaptea tarziu! Nu copiii care se joaca, nu indragostiti, nu prieteni, nu borfasi si cartofori, nu muzica de strada ca sa cheme vecinii politia, nu bere in fata blocului, nu suc si seminte pe banca, nu sport, nu scoala, nu caterinca, nu NIMIC. Absolut NIMIC!
Societatea asta mi-a distrus visele, asteptarile, ambitiile…
 
Oamenii sunt goi, la fel si vietile lor…
 
Anunțuri

4 răspunsuri

  1. orasul nu s-a pustiit. inca te are pe tine.
    o zi minunata iti doresc

  2. Oh, puiul meu drag, dac-ai sti cati oameni simt, vad, inteleg si cred la fel ca tine, ti-ai da seama ca nu ei sunt de vina ci ceea ce Am ales sa fim.
    Istoria noi o scriem si momentele ei de cotitura noi le consfintim, noi, parintii, bunicii nostri, toti.
    Daca vom alege psihologia individuala, a disocierii, mereu vom pati la fel, daca vom alege insa sa ne-o atribuim ca fiind si a noastra, a celor dinaintea noastra care au gandit-o pentru noi, vom putea face ceva pentru ceea ce va urma dupa noi.
    Forta nu sta in claustrare ci in cea a te reintegra in sistem. Dar cum? Asta numai de noi depinde. Iar noi toti impreuna putem deveni o forta, trebuie numai sa-i cautam pe cei asemeni noua si sa avem taria de A VISA.
    Un vis puternic inseamna REALITATEA de maiine. Nu ne ramane decat sa semanam semintele Viselor noastre, cerul va avea grija sa trimita ploaia si soarele necesare rodirii lor.
    Pentru că ceea ce se inalta in Tării, nu poate primi raspuns decat de Acolo.
    Iar noi suntem datori sa traducem Raspunsurile in Fapta.
    Nu te ingrozi de Oceanul faptelor ce trebuie facute, tu doar fă-o pe prima! Si stii de ce tu? Pentru ca tu poti, căci stii.
    Nici n-o sa-ti dai seama cand vocea ta va deveni duet, cand duetul va deveni un trio, un cvartet, un sextet sau o orchestra.

    Ce nota singură a putut crea armonia? Numai legatura dintre ele sub o bagheta -magica- poate alcatui Muzica.

    O Muzica e Totul, diferenta e doar de gust, de stil si…. armonie.

    PS. Nu mai judeca de unde vin zilele ce sarbatoresc Iubirea. Daca nu o putem sarbatori in fiecare zi, orice zi e binevenita pentru asta.

  3. citez: "Nu vroiam sa scriu despre asta, dar cred ca trebuie.
    Valentine’s Day e o idiotenie. De fapt, e o idiotenie inteligenta, gandita de niste oameni care au vrut sa stoarca bani si din cel mai important sentiment pe care-l poate avea o persoana. Numai niste oameni josnici, fara onoare, fara principii puteau sa gandeasca asa ceva. Nu are traditie, nu are istorie, nu are fundament".

    cind suntem singuri, ushor e sa scriem despre "iubire"?!…

  4. Poate ca oamenii singuri sunt cel mai in masura sa vorbeasca despre asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: