Am devenit invizibil si in curand o sa devin inexistent. O sa devin inexistent pentru cei de aici. Poate ca, daca ma mut in alt oras o sa am o familie adevarata. Si nu ma refer la familia formata prin legaturi de sange, pentru ca fratii, parintii, nepotii si celelalte rude ale mele vor fi intotdeauna familia mea si ii voi iubi pentru totdeauna indiferent de ce s-ar intampla. Ma refer la cei care ma inconjoara. Intotdeauna am crezut ca sunt inconjurat de o mare familie, insa, acum sunt un renegat. Sunt orfan, nu mai am familie, nu mai am pe nimeni. Daca dispar nu isi va da nimeni seama ca nu mai sunt, nu-mi va simti nimeni lipsa, iar intr-o zi, cand isi vor aminti de mine isi vor spune: "Ba da’, Fane ce mai face ma? Ca n-am mai auzit nimic de el. Eh, orice-ar fi, hai sa bem in cinstea lui!" Si dupa ce se vor imbata destul, ma vor uita pentru totdeauna. Poate ca ar fi mai bine sa ma uite toti. Oricum nu vreau sa fiu in amintirile cuiva caruia nu-i pasa de mine.
Asa ca, uitati-ma! Uitati ca exist! Eu nu o sa va uit niciodata. O sa plec si n-o sa mai stiti de mine. Pentru voi nu mai exista Fane.
Filed under: Personal | Tagged: Despre mine, Din Cartieru' Minunat, Jurnal |
Cartieru' Minunat 
Selectia se face singura, dar te-ai gandit ca poate cunoscutul tau nu te-a vazut sau a avut probleme si n-a avut chef pur si simplu sa vb. cu nimeni, l-ai intrebat face to face care-i treaba, decat sa suferi ca fraierul mai bine ai lamuri chestiunea, asa ai reusi sa scapi de indoiala si de invinuire gratuita sau daca a facut-o dinadins ti-ar veni si tie inima la loc ca nu ti-ar mai pasa pe urma, daca n-are nici o ratiune pentru care a facut-o.
vezi ca ai ceva la mine pe blog
omule chiar vrei sa te citeasca toata lumea? nu-ti ajung 2 nebuni?
Uite, de pilda, eu am o lume intreaga in mine…:) Sorin cred ca vreo 2
Stiu vrei sa lasi urme… sa marchezi Universul, crede-ma ca e marcat deja si va ramane asa la nesfarsit
tot ce facem, tot ce rostim pana si tot ce gandim lasa urme serioase.
Intr-o zi o sa te rogi sa scapi de ele
si o sa realizezi ca nu mai poti si-apoi ceea ce trebuie va ajunge la Tine, ceea ce nu trebuie va trece mai departe si bineinteles, si reciproca e valabila
la tine nu exista nr. 37, 44, sau 100 la comentarii, asta era problema? fiecare cu stilul lui, poate ai observat la fel de bine ca aceste cifre uneori spun ceva, alteori nimic, gandeste-te mai bine pentru ce scrii aici si pentru cine si daca asta iti foloseste la ceva, e bine insa sa nu devii dependent sau sa lasi sa te afecteze in ceea ce stii ca vrei sau esti, cuiva vor fi fost de folos cuvintele tale, precum si tie cuvintele altora, ia ce-ti trebuie si fa ce ai de facut, oricum ce trebuie sa se schimbe se va schimba, ce trebuie sa ramana, va ramane
stiu ca nu asta e problema, poate-mi spui si mie, mai clar, mai pe sleau, chiar vreau sa stiu de ce te simti asa, vorbim aici, maiine
Dar, nu m-am referit la blog, la internet. Aici scriu pentru mine, pentru ca daca n-as scrie aici, probabil mi-as striga gandurile pe strada si ar crede lumea ca am probleme psihice serioase.
Eu ma refer la viata reala. De asta am facut blogul asta, ca sa scriu in el ce mi se intampla, pentru mine, pentru ca nu am un prieten caruia sa-i pot spune problemele mele si sa ma inteleaga, ma am doar pe mine si prin blogul asta dialoghez cu mine insumi.
Insemnarea asta e o declaratie catre cunoscutii (consider ca nu se mai pot numi prieteni) care nu ma mai saluta.
măi omule………nu eşti singur, eşti însingurat 🙂 va trece!
uffffff, nu va trece cu uşurinţă, dar va trece!Mult noroc pe drumul vieţii!
Nu nu, am mai fost insingurat. De data asta, chiar sunt singur.
Multumesc pentru urare. O sa am nevoie!
cei ce te-au uitat isi vor aduce aminte de tine. cu siguranta ai insemnat ceva odata si cand vor mai avea nevoie…
sau poate cand le va lipsi ceva…
pana atunci uita si tu de ei si bucura-te de restul.
o zi minunata iti doresc
M-am gandit la multe posibilitati. Si cea care se potriveste perfect e ca, unii din "prietenii" pe care ii aveam au uitat de mine. Nici nu se mai prefac ca ii intereseaza. Oricum, ii las in pace. Stiu ca nu vor mai avea niciodata nevoie de mine, asa ca mai bine inchei orice legaturi cu ei, chiar daca pe unii sunt fortat sa-i intalnesc zi de zi.
Chestia e ca, eu am fost mereu langa ei in momente grele, dar ei cand au avut ocazia sa ma vada suparat, n-au venit sa zica: "Hai ma sa bem o bere, sa treaca supararea!", au venit tot cu ale lor si i-am sustinut.
Asta e viata, trebuie sa ai grija sa te bazezi pe cat mai putini oameni.
"Eu ma refer la viata reala. De asta am facut blogul asta, ca sa scriu in el ce mi se intampla, pentru mine, pentru ca nu am un prieten caruia sa-i pot spune problemele mele si sa ma inteleaga…"
ba ai fane preten, pe Carnatu!!!
ps: asta e defectul tau, ai prea multi amici, dle!!!
Te simti vreodat singur?
Numai in preajma oamenilor…
de la un timp, parac sunt invisibil…
cunoscut Fane?… din lipsa de idei pt blogosfera, te lungesti pe posturi (cu/sau fara legatura)???
iei ideii de ici, de colo, mai adaugi, unul-doua pe mobil (LECITINA, TATA!!!) si scrii in fapt de seara asa… bla-bla.blauri….
?????????????????????????????????????????????????
Nu cumva şi prietenii tăi au devenit invizibili pentru tine? Dacă trec şi ei printr-o pasă mai proastă şi nu mai au chef de nimic? Ia încearcă să restabileşti tu legătura, pentru că asta înseamnă prietenie! Încerci? Baftă! 🙂
P.S. Vezi că griul ăsta e obositor, încearcă să-l schimbi cu ceva mai luminos!
cri, cri, cri…suflet gri 🙂
@Rasaritul: Hmm, cred ca se potriveste cu textele 😀
@deepsearch: Acum ma uit 😀
:)un zâmbet pentru tine!