Vocea interioara

Cine-i vocea ceea care se aude peste munti,
Peste mari, peste oceane, peste vai si peste punti?
Ce poveste spune dansa, de ne gadila auzul,
De ne-aduce-aminte vorba cu prezentul, cu trecutul?
 
De departe pare-mi-se ca se-aude vocea ceea.
Si o caut prin padure, printre stele, pe Lacteea.
Dar degeaba ratacesc prin intregul Univers
Fiindca am simtit-o-n mine, in finele acestui vers.
Anunțuri

2 răspunsuri

  1. excelent inceput de poezie!

  2. a…ceea, Lacteea… of of, mai mai…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: