Casa din copac

Inca de cand eram mici, eu si prietenii mei ne construiam diferite spatii construite cu materiale in functie de posibilitati si anotimp. Au fost casele din caramizi, din gheata, fara acoperis, doar ziduri exterioare si "mobilier". Au urmat casele din zapada, uriasele case din zapada. Munceam zile intregi la ridicarea lor. Erau proiectate asa cum vazusem la o emisiune cu sfaturi pentru supravietuire pe Discovery… Verile le-am petrecut in case din carton, pitite intre tufe, sau ancorate de trunchiurile copacilor. Dar, intr-o vara, venise timpul sa ne mutam intr-o casa mult mai mare, cu etaj(e). Ne jucam noi intr-o zi si am descoperit abandonat langa parcul de joaca (care urma sa devina si a devenit stadion "Maidaneu", in prezent parc de joaca reamenajat) un tub imens de carton, un tub asa cum nu mai vazusem. Ne-am jucat cu el, l-am invartit, l-am foslosit pe post de tobogan, l-am urcat intr-un zarzar, l-am infipt intre niste crengi si cand am vazut ca nu-l mai scoatem de-acolo si ca tine daca stam cocotati pe el, ne-am gandit sa mai aducem pari cu care sa construim un schelete. Si uite asa am pus "piatra de temelie" la casuta noastra si am plecat la vanatoarea de bate prin gradinile din cartier, cu frica sa nu ne prinda vecinii dintre care cei mai rai bineinteles ca stateau la parter, parca pusi acolo exact cu scopul de a ne prinde pe noi. Bate aveam, cui mai gaseam pe-acasa, mai cumparam, bolovani pe post de ciocan aveam pentru ca ciocane nu ne lasau parintii sa luam si ne-am apucat de munca. Dupa ce am pus cateva bate mai zdravene in pozitii strategice, ne-am apucat sa punem crengute subtiri sprijinite pe ele si sa captusim cu iarba ,care crescuse atat de mare incat la pititea puteai sa te ascunzi in ea si stand si in genunchi ca tot te acoperea, peste care ulterior am pus un carton pentru cand jucam Monopoly$. Din cauza ca aveam prieteni care nu se puteau urca in copac, bineinteles ca am construit si o scara. Chiar si noi, copii fiind, am ramas surprinsi cand am facut teste si am observat ca betisoarele alea mici ne-au tinut pe toti, impreuna cu cel mai corpolent baiat din cartier. Au urmat imbunatatiri, am trecut de la bete si iarba la scanduri si am construit si etajul doi dupa acelasi model. O perioada ne-am adapostit aici, ne-am ascuns la pititea, am stat la povesti, pana un parinte al unuia dintre noi, ne-a pus s-o daramam. Nu stiu de ce am facut asta, pentru ca tipul n-avea nici o putere asupra noastra si mai ales n-avea puterea sa o faca de unul singur, iar mai tarziu, cand ne-a mai stricat el fara rost o jucarie descoperita de noi, am avut ocazia sa ma cert rau cu el. Dar asta alta data…

 
Anunțuri

Un răspuns

  1. amintiri din _viitor_?
    cum construiai tu case din… cu sfaturi din o emisiune care ie la teve de cateva luni?…

    pe vremea cand constriai tu case, nici MACAR nu iera canalul acesta pe cablu.

    DECI, cum faceai?!?!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: