Ziua munca, noaptea munca, dimineata munca iar

Am terminat si saptamana asta de munca. Ce am mai descoperit pana acum? Cea mai evidenta chestie e faptul ca sefii au impresia ca angajatii/subalternii lor au puteri supranaturale. Ii supun la munci teribile, dar cel mai interesant e faptul ca, angajatii se conformeaza cu dorintele sefilor si duc la bun sfarsit orice ar cere acesta indiferent de efortul depus si de riscurile implicate. Alta chestie: la locul de munca aproape fiecare isi urmareste propriile interese, iar cand apare seful, chiar daca nu e nimic de facut, angajatii se prefac ca muncesc, ca sa impresioneze.

Ar mai fi cate ceva, dar vreau sa punctez si altceva mai putin obiectiv. In cateva zile incepe scoala. M-as fi dus la liceu in prima zi, dar din pacate sunt la munca. Si cred ca o sa fiu din nou pana tarziu la 20. Deci, alta zi pierduta. Mi-ar fi facut mare placere sa asist la deschiderea anului scolar, pentru ca n-am facut asta niciodata incepand cu clasa a V-a, dar din pacate nu-mi pot permite aceasta bucurie, insa promit ca, cu prima ocazie ma voi prezenta in curtea liceului Odobescu.

Oricat as spera, de acum am alta scoala. O scoala pe care, ca s-o termin va trebui sa lupt din rasputeri si de asta cateodata, cand ma gandesc cat va fi de greu (si nu din cauza scolii in sine, ci din cauza a ceea ce trebuie sa fac pentru a putea frecventa cursurile) imi doresc ca pe 15 septembrie sa fiu in ultima banca din randul de la geam in clasa de la etajul 2, sau in orice alta clasa in care am fost sau as fi putut fi de-a-lungul liceului.