Oameni de omenie

Gata cu cablurile! Gata cu vopseaua din par si din tesatura hainelor, cu fiarele, cu praful, cu aerul toxic, cu arsurile provocate de aparatul de sudura, cu fumul cu miros ciudat al materialelor taiate cu polizorul, gata cu trezitu’ dimineata, gata cu murdaria, dar cel mai important: gata cu baracile!!!
Bucurie mare azi in Cartieru’ Minunat, unde m-am intors dupa lunga mea expeditie in apropiere de combinatul petrochimic, loc in care mi-am omorat diminetile timp de aproape doua luni.
Casa mea a fost, in toata aceasta perioada, baraca sefului de atelier aflata in locul unde datoriile nu se platesc in bani, ci in jgheaburi si canalet, cabluri si platbanda.
O experienta foarte educativa si de altfel, foarte constructiva. Cu toate ca in primele zile ma plangeam ca nu prea e de lucru si mai mult stateam degeaba, iata ca, cu timpul am inceput sa lucrez din ce in ce mai mult, chiar si ore peste program. Am invatat multe in acest timp: sa sudez, sa construiesc baraci :D, dar lasand toate chestiile astea practice la o parte, am invatat multe despre oameni. Categorii de oameni cu care rar am avut ocazia sa interactionez. Oameni cinstiti, ambitiosi, cu simtul raspunderii, constiinciosi, dar pe de alta parte si putin lipsiti de organizare, lucru foarte important intr-o intreprindere. Ar fi multe de spus, dar un lucru care merita mentionat e ca am fost profund impresionat pozitiv de colegii de la locul de munca. Oameni de omenie!
Toate acestea fiind spuse, si facute alaturi de multe altele, a venit si ultima zi. O ultima zi in care am avut multa activitate si din nou am stat peste program. La plecare, am fost asaltat de cainii din curtea intreprinderii, caini pe care i-am si hranit cu cateva ocazii, care m-au latrat si se dadeau la picioarele mele. Parca si ei stiau ca nu mai apartin locului. Am incercat sa-i potolesc impreuna cu alti doi colegi fara succes insa. Numai cand directorul a spus: "Gata!" au luat-o toti la fuga care incotro. Si ei stiu cine e seful acolo.
Am avut un gand cand m-am angajat acolo: sa nu-l dezamagesc, ba chiar mai mult: sa-l impresionez pe tatal meu si cred ca am reusit intr-o oarecare masura, date fiind aprecierile colegilor.
Imi pare bine pentru ca am trait aceasta experienta. Pe viitor imi va fi de folos!
Anunțuri

Un răspuns

  1. CUM L_AI IMPRESIONAT PE TATAL TAU? muncind…?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: