Cutia Pandorei

Azi (n.r.: Vineri) mi s-a intamplat ceva ciudat. Dupa doua nopti in care am dormit 8 ore cumulate, rupt de oboseala si dornic de mult somn, m-am trezit sa merg la lucrarea practica de genetica pe care o desfasor la Institutul Sahia. Ca sa ajung acolo trebuie sa schimb trei magistrale de metrou si toata operatiunea, inclusiv mersul pe jos de-acasa la statie si de la statie la respectiva cladire imi ia cam o ora. Asta in conditiile in care dimineata la metrou e o aglomeratie aproape sufocanta, dar sa revin la poveste. Dupa ce am iesit la suprafata la Intercontinental, am luat-o ;a pas catre Sahia. Si pe drum, pe trotuar, am vazut o cutie. Avea o culoare deschisa gen crem spre roz sau portocaliu, genul de culoare pe care ar putea-o avea o cutie de pantofi, si pe ea era imprimat un "scris de mana electronic". Ma grabeam, asa ca nu am zabovit sa o studiez, dar pur si simplu m-a impresionat. Felul in care era intredeschisa, faptul ca era singurul lucru nepotrivit din preajma, modul in care era asezata langa zidul unei cladiri, totul mi-a dat un sentiment ciudat. Ma intrep eu acum, si cred ca oricine s-ar intreba, cum o cutie banala, aproape un gunoi, te poate surprinde, te poate face sa intorci capul dupa ea asa cum am facut eu.
Am vazut in acea cutie ceva artistic. De fapt, nu am vazut o cutie, am privit un tablou celebru al unui mare pictor. Era reprezentarea, transpunerea unei stari pe care oamenii o experimenteaza des. Era transpunerea singuratatii omului in Univers, singuratatea omului ca unica fiinta inteligenta de pe Pamant, singuratatea omului ca individ in cadrul speciei. Era singuratatea unui pusti, care, ajuns intr-un oras mare, insa mai mic decat ambitiile sale, exploreaza cu multa incredere noi posibilitati, noi persoane si accepta diverse provocari care-l vor ajuta sa-si indeplineasca obiectivele. Acum, cutia era intredeschisa, dar cu timpul, capacul se va ridica in totalitate, cutia se va desface, iar pustiul de alta data va fi descoperit ce se afla in aceasta cutie a Pandorei.
Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Of, cat mi-au lipsit introspectiile tale.
    Roaga-te, cutia sa se deschida cat mai tarziu!

    Sper sa ai timp sa vizitezi si muzeele si strazile vechi si casele memoriale si parcurile, sunt atatea locuri frumoase pe care un bucurestean nici nu le baga in seama

  2. vechea ta prietena mon cher, vitregiile realitatii m-au silit sa-mi iau alta palarie, atat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: