Singur in padurea mea

Cand m-am nascut, parintii mei au dorit sa-mi ofere un loc numai al meu unde sa ma simt intotdeauna in siguranta, unde sa pot sa fiu eu in toata fiinta persoanei mele. Si atunci, s-au gandit sa planteze arbori care sa fie postamentul pe care se va fi ridicat fiinta mea, pe care se va fi cladit viata mea.
Ei bine, acum cei cativa arbori au dat nastere unei paduri imense, o padure vesnic verde ce cuprinde falnici brazi si palmieri de asemenea, iar din loc in loc, in luminisuri si in lacuri, sunt frumoase flori mangaiate de roua diminetii care pare sa nu se mai termine si de lumina Soarelui la rasarit care dureaza la nesfarsit.
In momentele mele de singuratate, in momentele in care am nevoie de ajutor si nu e nimeni langa mine sa ma sustina, atunci ma intorc in padurea mea care stiu ca intotdeauna va fi acolo pentru mine si ca intotdeauna imi va da aerul de care am atata nevoie pentru a trai.
Acum imi petrec tot mai mult timp acolo, in padurea mea, unde ma simt ca intr-un "bob de strugure in soare", pentru ca in lumea asta sunt un simplu om singur intre oameni.
 

Anunțuri

Un răspuns

  1. Fiind baiet paduri cutreierai :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: