Am luat-o pe cealalta parte

Ziceam ca o sa povestesc intamplari din Cartieru’ Minunat. M-am gandit eu asa si mi-am dat seama ca multe dintre ele, desi ar fi interesante, nu pot sa le scriu aici pentru ca ar putea rani unele persoane, asa ca o sa incerc sa le evit pe acestea.
In fine, chiar daca se pierde farmecu’ unei povestiri fata in fata, iaca ii dau drumu’!
Era o vreme in care mergeam seara de seara prin Trivale la plimbare, in special cu Boc. Aveam traseu ca la autobuz: Craiovei-Centru-Trivale si retur. Mergeam de bezmetici si vorbeam despre sensul vietii si alte chestii d-astea de adolescenti.
Intr-o seara ca oricare alta, dupa ce batusem jumate de padure, am luat-o (si aici veti vedea de ce am zis ca am luat-o) spre casa, in jur de ora 10 seara. Mergeam noi agale, iar la un momentdat ne-am oprit sa traversam strada. Asteptam linistiti sa treaca masinile, da’ s-a intamplat ceva neasteptat. Discutam noi acolo si dintr-o data nu-l mai aud pe asta de eram cu el. Ma intorc sa vad de ce nu mai vorbeste si pana sa-mi dau seama el era deja la vreo 30 de metri distanta, lucru pentru care si Michael Johnson ar fi fost invidios. Pe atunci Boc fusese amenintat de unu’ de prin cartier si se astepta ca in orice moment sa si-o fure. Da’ eu cand m-am intors am vazut doua personaje care semanau mai degraba cu niste droghisti care abia se mai tineau pe picioare. Daca am vazut ca ma trateaza cu spatele, i-am imprimat unuia zeci de pume de pe talpa tenesului pe spate si odata cu asta si un impuls care l-a propulsat pe asfalt, si m-am carat usor pe trecerea de pietoni ca tot omu’. Da’ culmea, la jumatea drumului m-am trezit in zbor ca in desenele animate si cand am aterizat fortat pe sosea ma uitam la soferu’ care zambea din taxiul ce se indrepta amenintator spre mine. Totul s-a intamplat in circa 3 secunde, da’ mie mi se parea ca timpu’ trece greu si ca ma misc in reluare. In astea cateva secunde m-am gandit la mai multe lucruri deodata: "vine masina spre mine, trebuie sa ma ridic", "cat de penibil trebuie sa fii aratat in aer", "ce rade muistu’ ala de taximetrist", "imi traiesc ultimele clipe ale vietii si imi trec toate amintirile prin fata ochilor" etc. Dupa ce m-am dezmeticit, m-am ridicat si am realizat ca desi n-am murit m-am ales cu ceva rani si jeg de pe asfalt. Ma usturau ca dracu’ juliturile. Sunt sigur ca recunoasteti senzatia. Au traversat si betivii in urma mea, si eu, plin de adrenalina, cautam un obiect contondent prin jurul meu sa-i articulez pe fraieri. Da’ dupa ce m-am lamurit cat de beat era unu’ din ei si la rugamintile celuilalt am abandonat emotiile si mi-am vazut de rani.
In timpu’ asta Boc sunase la Politie, da’ a fost luat la misto asa ca i-a injurat de boala aia reaua.
Desi ne-am cam facut de cacao ca ne-au ars doi betivi, am rasuflat usurati in ciuda ranilor: eu ca nu a dat masina peste mine si amicu’ meu ca nu era ala din cartier care-l cauta sa-l bata.
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: