Cu pistolu-n gura

Mi-am amintit o faza tare din viata mea. S-o scriu repede, sa ramana generatiilor, ca dup-aia uit.
 

Cand eram mai mic, mai ma uitam si eu ca toti copiii la filme. Si in filme (nu, nu "Greu de ucis" – serie vazuta de cel putin 8 ori – nu filmu’ ala cu Van Damme care joaca rolul a doi gemeni si nici alea cu Steven Seagal in tren/avion/vapor) mai vedeam pe unii care, amenintati fiind cu moartea, faceau pe ei de frica. Le urmaream atent reactiile si incercam sa-mi dau seama cum ar reactiona in viata de zi cu zi un om la amenintarea cu o arma. Si m-am tot gandit eu, si ma mai uitam si pe TVR ca era seara o emisiune gen 112-Politia in actiune, dar mai necenzurata, si dupa indelungi cugetari am ajuns la intrebarea: "Eu cum as reactiona daca as fi amenintat cu pistolu’?" Discutam cu prietenii despre acest subiect si toti cadeam de acord ca am lesina de frica in momentul in care am simti metalul rece amenintator pe pielea noastra de copii. Dar eu, in sinea mea nu eram multumit de aceasta concluzie.
Intre timp nu m-am mai gandit la chestia asta fiind prea ocupat cu copilaria si adolescenta. Asta pana intr-o zi.
Era o seara inabusitoare de vara. Dupa o zi intreaga de fotbal in Cartieru’ Minunat pe stadionul FC Maidan, "Santiago Maidaneu", am purces impreuna cu inca 3 prieteni spre izvorul cu apa din cartier. Si cum mergeam noi agale, 2 cate 2 ca la gradinita, a trecut pe langa noi un tip despre care umbla vorba prin oras (si filmuletele pe net) ca si-ar fi facut de cap cu 3 falusuri ale unor negri, fapt pentru care a adunat bani cu care si-a cumparat fix un Porsche decapotabil. Un cocalar, evident. In fine, sa revenim la oile noastre (sau ale lui Gigi ca si-asa el e in arest si nu poate sa aiba grija de ele). Si cum trece asta pe langa noi, eu, fiind inca incins bine de la atata alergat, am strigat tare, sa m-auda juma’ de cartier: "Bulangiule!" A mers respectivu’ inca vreo 15 metri, a oprit, noi toti cu ochii dupa el, a intors, iar in timp ce se apropia noi polemizam daca sa fugim sau nu, pentru ca la urma urmei eram niste copii. Ne-am hotarat sa ne vedem linistiti de drum ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, insa eu cu inca unu’ am ramas mai in spate si ceilalti doi au grabit pasul. A oprit omu’ in dreptu’ nostru, aia 2 aveau deja vreo 5 metri in fata, a deschis portiera, a scos un pistol de nu stiu unde, l-a incarcat, s-a dat jos si a strigat catre ei: "Stati ca va impusc!". Eu in momentu’ asta ma aflam in spatele lui, m-am indreptat spre el, l-am batut pe umar si i-am zis: "Stai ma ca eu am strigat." Cu o voce inlacrimata care confirma povestile despre el si cu arma indreptata spre mine mi-a spus: "Ce ma, ai tu dovezi ca sunt eu bulangiu".Si mi-a ars un pistol peste fata. Strada era plina de oameni si imi amintesc de o tanti mai in varsta cu un copil de mana care privea oripilata scena. Au ramas incremeniti bietii oameni. Bulangiu’ s-a urcat in masina asa cum a coborat si si-a vazut de ale lui si noi de ale noastre. Am ramas cu o vanataie nasoala pe obraz si cu o rana pe dinauntru pe care nu le-am simtit intrucat zona respectiva a fetei imi era amortita de la impactul cu obiectul contondent. Vanataia a trecut repede, da’ rana dinauntru m-a jenat putin.
Si acu’ concluziile:
1. Clar ala e bulangiu la felul cum a reactionat (asta in ciuda faptului ca l-am vazut cu 2 panarame intr-o zi in aceeasi masina cu 2 locuri).
2. In ciuda adrenalinei pe care o aveam in sange dupa o zi intreaga de efort, mi-am pastrat calmul si luciditatea.
3. Am gandit si am reactionat rapid.
4. Am aflat cum e sa fii amenintat cu pistolu’ si nici n-am facut pe mine, nici n-am lesinat de frica.
5. Pistolu’ e un obiect contondent si doare cand esti lovit cu asa ceva.
6. Totusi omu’ ala era cam de doua ori cat mine si m-a lovit cu ceva forta, da’ am ramas pe picioare (am carnea tare pe mine si oase de titan).
7. Oamenii care tranzitau zona in acele momente cred ca nici acum nu isi dau seama ce s-a intamplat atunci. Totusi, cand vezi ca scoate unu’ pistolu’ pe strada si ameninta niste pustani, ma gandesc ca ar fi bine sa suni la Politie.
 
In fine, asta s-a intamplat demult, atunci nu aveam blog si cea mai la indemana metoda de a imi exprima gandurile si sentimentele era in mod direct, adicatelea pe gura. Acum, stau ascuns in spatele unei tastaturi si pot sa-i dau cata muie vreau lu’ Basescu ca ma suge de penis oricum. Asta asa, ca bonus.
Acuma, chiar daca am blogu’ sunt disponibil oricand pentru orice manifestare orala atata timp cat e bazata pe principii si valori si nu pe fanatism sau interes personal.
Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Super tare faza…mai ales bonusu de la final, ala face toate cartusele q gaz din pistolu lu ala :))k probabil k asa ceva isi "permitea" fara sa dea p la sectie pt permis ;))

  2. Cu pistol sau fara, bulangiu tot bulangiu ramane. Si cred ca e acelasi pe care il stiu si eu. 🙂

  3. Daca esti din oras cu mine, el e ca altu’ nu exista ;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: