Una ca la mort

Dintr-o paine te saturi,
Dar e mai gustoasa daca o imparti cu cineva.
 
Fiind mic copil nu aveam multi bani de cheltuit asa ca nu imi cumparam decat rar cate ceva de rontait cat stateam afara la joaca (adica toata ziua). Bine, in situatia asta eram cam toti copiii, ca na, nu aveam noi cine-stie-ce nevoi pe care parintii sa fie obligati sa ni le satisfaca. Si uite-asa eram nevoiti sa impartim. Unu’ avea azi, unu’ avea maine si asa pierdeam noi ore intregi la joaca fara sa ne pese de ciorba care se racea in cratita.
Unii erau mai zgarciti si mancau singuri pe la colturi, iar cand se intampla sa iti dea, apoi iti scoteau ochii mereu: "Da, ba, si mie ca si io ti-am dat atunci". Ceilalti iti dadeau 2 bomboane sau 10 seminte si tu, poftind la mai mult ziceai cu un ton de repros: "Ce faci ba, dai ca la mort? Mai pune!" Recunosc, eu eram mai fraier: imi luam o punga de bomboane si pana nu isi lua fiecare cat ii poftea inima (in limita bunului simt) eu nu bagam nimic in gura.
O data am facut si eu pe zgarcitu’ impreuna cu un prieten, dar nu din rautate, ci pentru ca vroiam sa vedem cat putem duce. Vazuseram noi ca la alimentara adusesera pungi de pufarine uriase care cred ca aveau juma’ de kil, daca nu mai mult. Eh si ne tot gandeam noi la ele pana am facut rost de bani si ne-am cumparat una. Aveam de ales intre doua sortimente: de toate sau de ciocolata. Am luat de ciocolata. Proasta alegere cum am crezut noi mai tarziu. Ne-am luat fericiti punga si in cea mai mare graba ne-am instalat pe o banca intr-un loc sigur si am inceput sa devoram. Bune rau pufarinele alea! Am mancat din ele cat am mancat, ne-am umflat burtile si punga era jumate. In momentu’ ala regretam ca n-am cumparat celalalt sortiment pentru ca credeam noi ca le puteam dovedi. Ne-am umplut si buzunarele pentru mai tarziu, am mai dat si la caini si am mers sa impartim pufarine celorlalti copii sa nu spuna ca suntem bulangii.
Alta data cand am primit celebra replica: "Dai 8 ca la mort" cand imparteam niste chipsuri, am procedat precum spune zicala "Nemultumitului darul i se ia" si i-am luat respectivului un chips pe care l-am inghitit imediat spunandu-i: "Acum sunt 7, e bine?" A ramas uimit amicu’ meu si am inceput sa radem care mai eram p-acolo si totodata am fost apreciat pentru perspicacitatea de care am dat dovada.
Nu mi-a placut niciodata sa mananc singur insa exista ceva care rar mai imparteam: inghetata. Nu vroiam ca limba altuia sa atinga inghetata pe care eu o dezmierdam cu atata pasiune.
Ca tot veni vorba de inghetata…
 
Anunțuri

2 răspunsuri

  1. …mai bine <una ca la mort> dekt deloc :D:D..dap..super tare faza <nu voiam k limba altora sa atinga inghetata mea>(citat aproximativ exact :D:D)..repet..tine-o tot asa k esti MEGA artist 😀

  2. […] "Mi-a zis cineva, un sfânt deghizat în pensionar, domnul Nae Purcărea: "Domnul Dan, ne-a chemat coloneul Crăciun, bestia aia de la Aiud, să ne dea drumul, şi a adunat pe toţi puşcăriaşii şi-a zis: – Ce-aţi învăţat, bă, după 25 de ani de puşcărie? Şi unul a răspuns: – Domnule colonel, eu am învăţat să iau bucata de pită a mică!… Deci, după atâţia ani de foame cumplită, […] a învăţat frăţia cu celălalt, căci pita mică, pentru el înseamnă ca şi celălalt să aibă (n.r.: după ideea asta m-am ghidat eu până acum în viaţă după cum am mai povestit tot aici pe blog).” […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: