Foamea

Mi-aduc aminte ca am citit o carte intitulata „Foamea” scrisa de Knut Hamsun. In cartea asta e descrisa viata unui tip singur care se lupta sa supravietuiasca de pe o zi pe alta. Nu avea unde sa stea, fusese evacuat de mai multe ori, nu avea ce manca, nu avea prieteni, nu avea nimic decat un creion si o bucata de hartie, vanzandu-si hainele de pe el pentru a avea ce manca. Cu lucrurile astea doua, care sunt banale pentru toata lumea, insa pentru care el facea mari eforturi sa le obtina, cu inteligenta si un bagaj urias de principii, omul se strecura prin viata osciland intre a fi drept, dar aproape mort de foame, sau a renunta la principii pentru a putea simti cateva clipe ca traieste. Dar orice s-ar intampla omul isi pastreaza cu incapatanare dorinta de a scrie care pana la un momentdat il ajuta, insa atunci cand foamea i se urca de tot la cap, singurul gest rational pe care poate sa-l faca e sa fuga de lumea care nu-i ofera nimic imbarcandu-se pe un vapor…

Ei bine, pentru prima data in viata m-am simtit si eu la fel pentru cateva zile. Am simtit ca toata averea mea consta intr-un pix si o foaie (sau un calculator si un blog), ca traiesc intr-o lume in care toti se mananca intre ei, o lume care a ajuns sa fie stapanita de foamea de bani, de setea de putere, in care toti au renuntat la lupta si asteapta sa vina un vapor care sa-i duca departe. Asta inseamna ca pentru prima data in viata mea, vazand tot ceea ce se intampla in tara asta, am fost descumpanit si am luat in vizor si optiunea de a imi abandona casa pentru ca nu vreau ca copiii mei sa creasca intr-un astfel de stadiu al degradarii umane.

Dragi politicieni, va anunt ca tara nu va mai suporta dupa cum poate ati realizat la cele mai recente alegeri (si sper eu ultimele pentru voi) si ca veti ajunge sa conduceti o mana de cocalari care si aia vor pleca spre alte zari de fitze. Dar pana atunci, va zic si eu cum au zis-o si altii: nu exista doua Romanii (cea care va voteaza si cealalta), exista doar o Romanie care nu va mai suporta si va vrea disparuti!

Inca nu ati castigat razboiul, mai exista inca in mintea poporului gandul ca trebuie ca cei de teapa voastra sa se piarda in negura timpului, si cat acest gand va persista sa fiti intotdeauna in alerta, sa va uitati intotdeauna in spate pentru ca nu veti stii niciodata cand si de unde va lovi, si atunci va trebui sa fiti pregatiti…