Radio Viata Libera

Intotdeauna am avut multa energie, dar cand eram mai mic parca nu mi se mai terminau bateriile. Nu stateam nici o clipa, nici macar in somn moment in care imi miscam picioarele in pat de parca alergam.

Verile erau geniale. Dimineata la prima ora ma trezea Soarele batandu-mi in fata si oricat as fi incercat sa ma ascund de razele lui pana la urma tot ma trezea devreme. Dupa ce beam o cana zdravana de lapte si mancam cateva oua si inca cate ceva, ma incaltam si o tuleam afara de unde nu ma mai intorceam acasa decat ba ca sa iau un bidon cu apa ba sa-mi fac un sandwich dintr-o juma de paine si o bucata mare de branza asezonata cu una-doua rosii in functie de marime.

Si daca nu alergam afara de-mi sareau capacele! O energie ce aveam in mine ceva de speriat. Ma mai intorceam acasa pe la 12 noaptea cand plecam cu totii fiecare la casa lui, mai mancam ceva si ma bagam in pat. Dar nu se termina ziua inca. Toata vara stateam noaptea la lumina lunii de vorba cu vreun frate sau vreo sora despre cate-n luna si-n stele, iar in noptile cand nu discutam ascultam radio.

Am avut o perioada in care nu prea aveam la ce sa ascult muzica pentru ca majoritatea aparatelor din casa erau stricate, da’ mai venea fratimio cateodata cu cate un radiocasetofon la care ascultam cu drag melodii super-tari, dedicatii si emisiuni radiofonice sau casete cu muzica. Erau geniale noptile alea! Imi amintesc ca odata a venit fratimio cu un casetofon cu luminite care clipeau pe ritmul muzicii pe care l-am tinut decat putina vreme, da’ in acea scurta perioada am fost foarte fericit.
Tot pe vremea aia rula pe Radio Contactradiocontact emisiunea „Lectii particulare” care ma pasiona foarte mult pentru ca imi placea sa aflu despre problemele oamenilor in materie de psihologie si cum doctorul Cristian Andrei (daca nu ma-nsel el era protagonistul emisunii) incerca sa le ofere solutii.

Cred ca toata lumea asculta radio pe atunci si cu greu reuseai sa prinzi linia libera sa dai o dedicatie. Am incercat si eu de cateva ori dar niciodata n-am reusit.

In timpurile alea lumea parca nu era asa superficiala si dezbinata si viata nu era asa de monotona. Dar chiar si facand aceleasi lucruri zi de zi de fiecare data erau la fel de entuziasmante.

Acum Soarele nu ma mai trezeste dimineata ci soneria de la telefon care degeaba urla, caci eu o ignor, Luna nu-mi mai lumineaza camera ca pe timp de zi, iar radioul nu mai vocifereaza in surdina de noaptea pana dimineata. Acum toata lumea se cearta cu toata lumea, toti vor bani si iarasi bani si pentru asta si-ar vinde si propria familie, nu mai exista prietenie ci doar liste de mess, nu mai exista distractie ci doar locuri de joaca special amenajate ca niste custi.

Pe atunci libertatea era de mare pret. Acum parca fiecare se inchide de frica in propria-i inchisoare.

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. eu ascultam lectii particulare la radio 21, au fost si la contact?
    mare dreptate ai cu banii aia 😦

  2. Am vazut in Belgia un autobuz cu delfinasul contact pe el. Inca mai exista speranta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: