Nu sunt cine cred eu ca sunt

In viata mea se intampla un fenomen. Habar n-am cum s-a ajuns sa ma strige lumea pe strada Bogdan. Cunoscuti, dar mai ales necunoscuti de-ai mei m-au strigat pe numele asta si sincer cred ca Fane si Bogdan nu se aseamana deloc in ciuda faptului ca s-a nimerit sa contina 2 litere comune.

Nu stiu cum au ajuns oamenii la concluzia ca io am fata de Bogdan. Am inteles cand m-a botezat un amic de 5 ori in 2 minute (care amic ma stie de cand implinisem douaj de kile). Am considerat ca na, avea pe altcineva in minte. Da’ mi s-a intamplat si la liceu (parca diriga a fost protagonista). Am trecut cu vederea: o fi fost de la numele de familie (care cat ar fi el de ambitios tot n-are legatura cu Bogdan). Si o tanti politista (simpatica fata) m-a poreclit tot Bogdan fara sa aibe habar de mine. Si azi, din nou, o tanti vanzatoare de la un magazin din cartier.
S-a intamplat asa: rupt de foame m-am dus prin complex sa-mi linistesc scumpul meu stomac cu o ceva care sa-l tina ocupat. O maslina, o atentie… Ei bine, maslina care mi-a atras atentia a fost un corn de la o patiserie. L-am luat multumit si am muscat din el spre extazul burtii mele. Deodata simt ca cineva in spatele meu incearca sa ma intrebe ceva. Am ignorat, am crezut ca mi se pare. Da’ ce sa vezi, o tanti striga dupa mine: „Bogdan, stii vreun internet-cafe prin zona?”. Io, cu cornu’ in mana si cu o privire tampa ascunsa bine de ochelarii de soare m-am uitat la ea sa ma asigur ca vorbeste cu mine si am intrebat cu subinteles: „Poftim?” N-am mai stat sa-i explic ca nu ma cheama Fane sau ceva, i-am raspuns si mi-am vazut de foame. Aici chiar n-am gasit nici o explicatie rationala. Mereu cumpar cate ceva de la tanti, da’ niciodata nu i-am spus cum ma cheama sau ceva. Ne cunoastem doar la nivel de: „Vreau si io un kilogram de rosii, trei de cartofi si daca aveti saci menajeri si super-glue.”

Astea sunt asa, ce-mi mai aduc io aminte, ca am fost botezat Bogdan de muulte multe ori. Cateodata ma gandesc ca am urmarit serialu’ „Zona Crepusculara” cand eram mic cu atata pasiune si fidelitate incat acum chiar am intrat in zona crepusculara „unde lucruri normale nu se intampla prea des”

Si ca sa termin intr-o nota optimista: Cica daca iti zice lumea pe alt nume te imbogatesti sau ceva de genu’.

PS: Mi-am mai amintit ceva: anu’ trecut toti colegii de serviciu imi spuneau Bogdan. Acum stau si ma gandesc daca nu cumva si mama mi s-a adresat odata cu numele asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: