Romania se duce dracu’ II

Se pare ca in tara asta mijloacele de transport nu sunt singurele care sufera rau de la o vreme (la Simeria a luat foc un tren ieri). De ce zic asta? Pentru ca tot la nivel national avem altceva care se descompune bucata cu bucata si anume Guvernul. Cartile de istorie (daca va mai exista asa ceva) vor marca in istoria Romaniei inca un dictator, pentru ca tara asta mi se pare in momentu’ de fata la fel de democrata ca RDG (Republica Democrata Germana).
Chestiilea astea sunt la nivel mare. La nivelu’ meu de individ se intampla lucruri mai catastrofice decat dezintegrarea unei tari. De exemplu de vreo 4 saptamani incoace nu-mi mai merge televizorul. Bine, el n-a mers niciodata saracu’ ca n-are aparat locomotor, da’ zice-se ca a functionat cat de cat calumea ceva ani buni. Ce mai transmite el acuma sunt sunete care de bine de rau sunt suficiente pentru a afla ce se mai intampla prin lume si niste imagini mult prea neclare pentru a putea fi descifrate. Da’ nu trebuie sa vezi un mincinos la fata ca sa-l recunosti, nu? Alt lucru care s-a dus dracu’ la mine acasa: calculatorul. Singurul lucru la care il pot folosi, Slava Bunului, e Internetul. Nici Solitaire nu merge sa ma joc pe el, deci situatia e catastrofica.
Si ca sa inchei intr-o nota optimista: aseara mi s-a spart o teava la bucatarie si bineinteles apa a facut ce a stiu ea mai bine: a curs si a udat. Nu mai zic de bicicletele care oscileaza intre a functiona prost si deloc sau caramizile care cad de pe peretii blocului sau de geamurile sparte de la casa scarii sau de liftul cu personalitate etc. etc.
Bineinteles ca obiectele nu sunt singurele care se strica in viata mea. Am o viata sentimentala care se taraste printr-un butoi mare cu cacat, studiez la o facultate care dupa ce ca se zice ca e ea grea functioneaza si prost ca institutie ceea ce o face de enspe mii de ori mai dificila, deocamdata nu am un’ sa stau in Bucuresti ca na, e nasol si cu cazatu’ asta, ca sa nu mai zic ca vorba aia: „ce-am pe mine am si-n dulap, cand ma-mbarc zici ca ma mut” e motto-ul meu in viata la momentu’ de fata.
In concluzie: Io sunt Fane si am o viata de cacat intr-o tara de cacat cu oameni de cacat in care singura perspectiva e aceea de a realiza un munte de cacat. Dar, hei! Nu sunt singurul in situatia asta, nu?

Anunțuri

Un răspuns

  1. ba ai uitat sa scrii ca esti fane cacat:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: