Inapoi in viitor

Mi-aduc aminte de o tema la romana pe care am avut-o de facut la un momentdat pe clasa a IX-a. Pe atunci aveam o profa blonda, care era un pic cam nepasatoare.
In fine, ideea era ca trebuia sa facem niste povestiri fantastice pe care urma sa primim note. Am facut io o povestire care mi-a placut. Mi se parea reusita, insa cand a venit momentul sa o prezint s-a intamplat ceva si chestiunea s-a amanat. Lucrarea i-am dat-o unui alt coleg cu gandul ca voi face una si mai buna intrucat aveam mai mult timp de gandire. Si am facut o alta povestire cel putin la fel de reusita in acelasi stil, cu acelasi limbaj. Oricine si-ar fi dat seama daca ar fi pus cele doua lucrari una langa alta ca sunt scrise de aceeasi mana.
Ei bine, a venit momentul sa predam povestirile, iar la ceva timp s-au intors cu notele pe ele. Am luat 6, colegul meu a luat 9 in conditiile in care profa nu prea era darnica cu notele. M-am intrebat eu atunci cum se poate ca doua lucrari extrem de asemanatoare sa fie notate cu doua calificative atat de diferite. Am fost putin descumpanit.
Oricum asta a trecut, intre timp am terminat si liceul, dar astazi, in timp ce mergeam pe strada mi-am amintit chestia asta si m-am intrebat: oare ce s-ar fi intamplat daca as fi luat o nota mai mare. Oare in mintea mea de boboc ar fi incoltit gandul ca as putea sa devin un mare scriitor? Poate ca chiar aveam talent la scris si poate daca eram incurajat de cineva atat de mare cum mi se pareau profesorii in liceu ajungeam cunoscut in domeniu. Eram mic si orice obstacol ma intimida. Ma gandeam ca n-are rost sa perseverez in a obtine ceva ce nu eram sigur ca vroiam, pentru ca nu-i asa visul meu dintotdeauna era sa urmez Medicina si implicit sa devin medic. Dar, dupa cum mi-a spus odata o doamna doctor: „Medicina e meseria celor fara talente.” Ei bine, poate ca in cazul meu se putea ceva mai mult. Poate ca daca eram ajutat sa-mi cultiv talentul puteam sa cresc mare si frumos.
Poate ca daca nu eram asa timid liceul putea sa insemne si o rampa de lansare pentru un viitor stralucit in literatura, nu doar o perioada frumoasa a vietii care a trecut prea repede…
Dar oricat de mult mi-ar placea sa scriu (blogul m-a ajutat foarte mult), Medicina ramane o mare parte din mine.

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Shi nu ai fost tentat sa il strangi de gat pe colegu’ cand ai aflat nota? Sa-i fi spus profei adevaru mi-se parea jenant shi pt tn shi pt ala… deci nu prea aveai ce sa faci 😕 …

  2. De ce sa-l strang pe colegu’ de gat? Unde-i prietenia in treaba asta? Si sa stii si tu asa o vorba de la mine: notele nu conteaza. A contat pentru mine atunci aprecierea diferita a doua lucruri similare, da’ mi-a trecut. Oricum talentul meu de scriitor se rezuma la blogu’ asta si deocamdata imi ajunge pentru ca sunt prins in alte chestii. 😀

  3. la multe te mai gandesti tu cand mergi pe strada!!..lasa fane k pt noi esti un artist..cel putin pt mine..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: