Les blondes cheveux

I’m beggining to lose it

Obisnuiam sa spun despre mine ca am atata imaginatie incat daca imi imaginez ca e un copac in mijlocul strazii chiar va fi un copac in mijlocul strazii.
Ieri conversam pe mess dupa o lunga pauza cu o prietena si intreband-o pe unde isi mai duce veacu’ am aflat ca drumurile noastre s-ar intersecta la un momentdat in functie de destinatiile noastre de zi cu zi. Asta daca intra Jupiter in conjunctie cu Mercur si alte fenomene astrologice favorabile.
Noaptea fu lunga si m-am culcat pe la 2. La 6 a sunat ceasu’. L-am oprit si mi-am zis ca mai stau oleaca, cum face tot omu’ care tre’ sa se trezeasca asa devreme. Ei si-am mai stat oleaca. Pana la 7 si ceva. Si da-i si mananca (oricat de grabit oi fi nimic nu merita intr-atat incat sa sar peste micul dejun) si spala-te si-mbracate la 8 sa fii la laborator. Cu gandu’ ca-ntarzii am luat-o la pas grabit spre metrou timp in care imi venea in minte ceea ce facusem cu o zi in urma. Si mi-am amintit de ea, glumind in mintea mea: „Ah, ziceam ca poate ne-ntalnim la metrou absolut intamplator. Acuma e cam tarziu…” Si coboram io zorit in subteran gandindu-ma la cea mai rapida cale de a ajunge la locu’ meu de studiu cand vad parul ei blond (e inconfundabil; l-as recunoaste oriunde). Ma asez aproape de ea si o privesc cum arunca un ochi pe ziar doar de trecerea timpului. Probabil ti s-a intamplat vreodata sa simti ca cineva se uita la tine si sa te intorci sa remarci ca chiar asa e. Asa si ea: si-a ridicat privirea o clipa catre mine fara sa-si dea seama cine sunt si s-a cufundat inapoi in scurta-i lectura. Dar imediat imaginea mea i-a trezit in minte faptul ca ma cunoaste si mi-a zambit surprinsa.
Ei bine, surasul ei n-a durat mult insa eu nu mi-am putut sterge zambetul de pe buze toata ziua. Chiar si in momentul in care scriu am o grimasa care exprima veselie la fel de penibila ca si acest articol.
Nu stiu de ce, dar azi am avut o zi superba in ciuda vremii neprietenoase. Si nimic nu pare sa-mi stearga zambetul tampit de pe fata. Cel putin deocamdata. E ca in amintirile lui Creanga cand mama ii spune lui Nica: „Iesi afara copil cu parul balai, poate s-o mai indrepta vremea”. Dar numai ca fata cu parul blond nu a indreptat vremea ci doar mi-a luminat mie ziua. O zi ce pare ca n-am irosit-o la fel ca pe multe altele. Si asta doar datorita unui zambet…