Liber sa te…

Oh, cât de liber sunt! Şi sufletul meu, ce minunată absenţă e!


S-ar putea întâmpla ca la un momentdat, în mod eronat să ai impresia că libertatea implică absenţa sufletului, o privare de tot ceea ce inseamnă afecţiune. Dar, dacă o iei pe partea cealaltă o să-ţi dai seama, poate prea târziu, că însăşi afecţiunea e o condiţie a libertăţii. Astfel oricât de echilibrat ai fi/părea in absenţa dragostei atunci când îi simţi aroma ştii că fără asta nu te poţi considera vreodată liber pentru ca eşti închis în temniţa propriilor insuficienţe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: