Vagabonzi de mici

În Cartieru’ Minunat bagabonţeala se dezvoltă de la vârste fragede (Sişu şi Puya ar fi mândri, invidioşi chiar!). Dovadă stau micii infractori care săvârşesc atrocităţi inimaginabile cum ar fi bătutul mingii pe terenu’ de fotbal, joaca în parc, alergatu’ pe scara blocului şi alte activităţi greu de înţeles chiar şi de cei ce studiază psihologia crimei.
Păi ietă ce-au făcut în ultima vreme copiii din cartier, acest veritabil grup infracţional al cărui scop mârşav e acela de a se distra, de a se maturiza, de a învăţa prin ceea ce înţeleg ei joacă.
La mine la scară şade un păr. Şi păru’ ăsta face nişte pere de îţi vine să le mănânci cu tot cu crengi. Viclenii ăştia mici au ticluit un plan diabolic de a mânca perele din respectiva plantă crescătoare pe pământ. Ei bine, în urma acestui festin lugubru au rămas cotoare, poate pere întregi gata de a fi folosite ca arme în numele răului. La aceeaşi scară, în afară de copaci bine împământeniţi în solul roditor şade şi o adunătură de copaci asemeni oamenilor, cu mâini, cu picioare, dar fără pic de creier, adicătelea un nebun şi o nebună care nu ştiu altceva decât scandal şi poliţie. Sincer, eu nu înţeleg cum poliţia poate să ia în seamă un om care are probleme mintale, care e chiar trecut în evidenţă ca şi având probleme mintale. E ceva de genu’ cum ar veni să sune unu’ internat la spitalu’ 9 la etaju’ 2 să zică că vezi domne, ăla de plimbă o cutie de conserve pe post de pudel a pus câinele pe el mai mai să-l muşte să-l mănânce de viu. Cam aşa stă treaba. Şi copacii ăştia neroditori au atâta minte încât să se ia de copiii care se joacă şi ei pe unde apucă. Spre exemplu în faţa scării. Şi s-a întâmplat ca copiii ăştia sa răspundă şi ei că doar n-o să lase nişte căcaţi cu ochi să le strice combinaţiile, astfel că unuia i-a scăpat o pară în uşa casei cu nebuni. Şi iote ce zice rabla unuia din puştani care respectiv e şi vecin de bloc: „Să te duci să-i zici lu’ mamaia ta că chem poliţia că a dat ăla cu para la mine în uşă. Când vine poliţia tu să recunoşti că n-ai dat tu.” Cum vine asta? E cum ar veni să mă duc eu la poliţie acum şi să le zic ălora că am o mărturisire: „Ştiţi banii ăia de au dispărut de la banca aia de-atunci de-acolo? Nu i-am luat eu.” Asta e doar aşa, că câte şi mai câte s-au întâmplat… Şi culmea, ei atacă şi ei se dau victime. Au bătut copiii prin cartier, da’ poliţia nu le-a făcut nimic, că de, vezi domne sunt nebuni şi n-ai ce să le faci. Dar când au chemat ei poliţia, javrele de gabori imediat au răspuns la apel şi au împărţit amenzi în stânga şi în dreapta. Cum slow boss vine asta?
Altă întâmplare avu loc de curând în parcu’ dintre blocuri. Parcu’ ăsta e o chestie din-aia pătrată, cum ar veni o groapă cu nisip, care la un moment dat până cu câţiva ani în urmă a servit drept casă, stadion, parc de distracţii, loc de aventură şi focuri de tabără, teren de golf şi câte şi mai câte. Acum e înconjurat de un gard care să nu permită infractorilor juvenili să fugă, e acoperit de pietriş, are topogane, legănuşe şi sloboz la tavă. Altfel spus acum e un loc unde părinţii şi-aduc pruncii abia ce s-au ridicat în membrele inferioare ca să scape de grija lor pentru câteva ore pe zi. S-a stricat toată distracţia. Ei bine zilele trecute a venit unu’ la vreo 14 ani din câte mi-am dat eu seama, călare pe bicicletă şi cu două puştoaice de vârsta lui după el şi s-au băgat pe tub să-şi dea limbi sau ce mai făceam şi noi la vârsta lor. De plictiseală sau din aceleşi motive pentru care noi trăgeam cu cornete după cuplurile ce se giugiuleau pe băncile din cartier, copiii au început să arunce cu pietricele in tub. După 15 minute sau ceva de genu’, a ieşit românu’ de la vizuină şi s-a luat de ei. Din spate apare un tip cu uniformă cu muschi pe care scria Quartz security. După ăsta, încă unu’ cu uniformă cu muşchi pe care scria Quartz. Îi chemase Călin file din poveste ăsta să se ia de ăştia mici: „Am suportat cât am suportat, dar n-am mai putut. Cât să mai suport? Tu ştii ce gălăgie e acolo înăuntru?” Bieţii agenţi de pază mai să intre în pământ de ruşine că au fost chemaţi să se ia de unii de 10 ani care se plictiseau în parc. Îţi dai seama ce situaţie penibilă? „Mă, Căline, – ziceau – înţelege că nu putem să-i batem, sunt copii.” Degeaba, prostu’ insista. Într-un final s-a calmat, badigarzii au plecat şi sanchi, s-a dat prieten cu băieţii din cartier de care i-a zis mă-sa să se ferească: înfiorătorul grup de bagabonţi din Cartieru’ Minunat care la 10 ani au semănat groază şi panică printre femeile gravide şi cu copii mici, văduve şi babe, moşi şi cetăţeni cu probleme mintale serioase.
Oroarea continuă…

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Din cate am auzit eu tacsu’ lu Calin asta detine Quartzu si inca o firma de paza prin Bradu. Deci pula mea, nu prea o sa maraie astia de la Quartz cam niciodata in fata lu pustiulica asta, oricat de jenibila ar fi situatia pt care ar fi chemati 😀

  2. […] scris mai demult despre un grup de infracţionalitate juvenilă compus din puştani născuţi prin ’99 al […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: