Ah, viaţă!

Viaţa e bucata aia de carne care iese din uterul unei femei după multe luni de sarcină. Tot ce urmează după asta e neînsemnat faţă de acel moment, dar totuşi merită menţionat.
Eu simt viaţa în fiecare seară când mă pun în pat să dorm. O simt cum se zbate cu putere să iasă din bucata de carne în care e închisă. O simt de fiecare dată când retrăiesc momentele în care eram aproape s-o pierd fiindu-mi luată, dar mai ales când era s-o dau de bună voie şi ori mi-am venit în fire din timp, ori n-a fost primită. Simt viaţa atunci când visez, apoi când mă trezesc în mirosul de lemn putrezit şi în zgomotul infernal din jurul meu. Simt viaţa în fiecare sunet care rezonează cu gândurile mele. Înţeleg viaţa cu fiecare rând citit dintr-o carte.
simt viaţa în fiecare insultă pe care o primesc, de fiecare dată când sunt batjocorit. Simt viaţa de fiecare dată când sunt lovit.
Simt viaţa în toate suferinţele. Aşa am înţeles că a trăi e o formă de masochism pentru că a naibii viaţă e un chin etern până atunci când se sfârşeşte de la sine. Totuşi nu asta e singura cale de a te desprinde de propria viaţă. Eu am mai găsit o metodă. Mi-am dat seama de asta atunci când mă gândeam la tine si am descoperit că atunci cand fac asta ma simt eviscerat. Ştii ce înseamnă asta? Înseamnă că viaţa mea ţi-am dat-o ţie.