Cum să faci să înveţi

Iei cartea/cursurile/caietul/tratatul/atlasul şi citeşti. Prima juma’ de oră o să fie un chin. Dup-aia începe să-ţi placă şi nu te-ai mai opri. Simţi cum ţi se urcă sângele la cap şi senzaţia asta ciudată pe care n-ai mai simţit-o începe să-ţi dea semne de întrebare: „O fi de bine?”. Adrenalina îţi inundă sângele, pupilele ţi se dilată şi pentru prima dată în viaţă eşti ferm convins că e ceva în cutia aia de ţine loc de umbrelă să nu-ţi plouă în gât căreia îi zici cap. Dacă ai sta pe wc cu un frigider plin în faţa ta, datorită stării de euforie nici nu ţi-ai da seama când ar trece zile întregi de când tot citeşti. Însă în condiţii normale, după vreo trei ore stomacu’, vezica şi colonu’ îţi dau semnale că trebuie să te ridici să rezolvi câteva probleme de siguranţă naţională.
Şi totuşi, dacă sună telefonu’ sau primeşti vreun buzz pe mess se duce dracu’ tot.

Anunțuri

Un răspuns

  1. mhaha, da mamă, totul este relativ.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: