La joacă

E de rău. Am început să uit cum se numesc jocurile care mi-au umplut zilele şi nopţile cu ceva timp în urmă.
Am văzut nişte copii care stăteau toţi într-un elastic şi la un moment dat săreau din el. Mi-am spus: „Hei, îmi amintesc chestia asta, dar care e scopul?”. Scopul e să nu te laşi prins în elastic, altfel mănânci şosete nespălate de 2 săptămâni înmuiate în zeamă de varză putrezită în butoiu’ de la subsol. Jocu’ se numeşte „Mâncăm mâncăm…” şi tot amuzamentu’ stă În scârboşeniile pe care poţi să le inventezi. Dezvoltă imaginaţia şi creativitatea. La fel ca şi „Telefonu’ american”.
Caterincă mare e şi la „FAZAN” dacă joci pe cuvinte dintr-o categorie, cum ar fi animale, ţări, oraşe. Ca să zic aşa, câteva exemple:
– Animal cu b: Bihor! sau bou’ de tac-to
– Animal cu c: Carici!/Da bă, cum de nu m-am gândit la asta?
Nici nu-ţi dai seama când scoţi câte o perlă din astea.
„Elasticu'” e tare când ajungi la chestii complicate, gen: ur-su-le-ţul, lebedele, co-ca-co-la într-un chici, la brâu etc.
Care câştigă la „Ţările” e zeu. Care mai e ca el să aivă un cerc întreg desenat cu cretă pe asfaltul proprietate publică dintre blocuri. Tot la categoria „jocuri cu mingea sau alte obiecte” intră şi „Castel”, „Pititea cu mingea”, „Bidonaşu'”, „Râma”. Ca să nu mai zic că, vorba aia „ne-am bătut cu bulgări de pământ, bâte, pietre şi scuturi din cartoane până am dat de ţevi cu cornete şi pistoale cu bile.”
Ah, ce dracu’ scriu io aici? Mă duc în curtea şcolii să dau cu picioru în băşică, acu’ cât mai ţine.
Ia de colea melodie să nu te plictiseşti până mă întorc:

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Ori ai venit sa „te joci” prin curtea Zincai azi, ori eram eu cu gandul la alte jocuri si te-am confunat ca la vreo „Pititea”, ori ne uitam amandoi in gol dupa alte persoane, caz in care, desi ar trebui sa ma intreb ce caut aici, continui sa scriu. Probabil e vreun motiv pentru asta si nu m-am inselat. Sau probabil nu.

  2. M-am semnat cu numele de pe blog ca m-am gandit ca s-ar putea sa ma cunosti de acolo, desi stiu ca linkul e la o pagina goala. E totusi mai bine decat sa ma semnez cu numele meu si sa nu stii de unde sa ma iei. Carinna sunt :D.

  3. A, si alt motiv pentru care m-am semnat cu blogul e ca la un moment dat era asa o buna carte de vizita, puteai sa-ti dai seama de mai multe trasaturi ale mele citind ce scriam, si dupa aia mi-am dat seama ca a devenit un rol, si nu o personalitate. Acum, nu imi mai ramane sa spun ca eu eram aia care era urcata deasupra masinii si care isi vantura parul cantand blues. Ironic, am ajuns cam in acelasi punct.

    Sa vad ce-o sa mai constat acum si despre nume. In cativa 18 ani a fost de bine, asa parca e mai promitator Carinna decat Greseala :).

  4. Da, nici eu nu mi-am dat seama la inceput de unde te cunosc, da’ am zis sa incerc.:).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: