Autocunoaştere/Self-knowledge

Majoritatea oamenilor se gândesc la infinit ca fiind ceea ce se află în afara unui punct de referinţă, cel mai adesea propria persoană. Cerul este infinit, întinderea mării pare infinită, mulţimile clasice de numere (naturale, întregi, raţionale, reale, etc.) sunt infininte, timpul este infinit. Am putea spune că majoritatea oamenilor consideră infinit ceea ce este în afara lor, ceea ce le depăşeşte capacitatea de observare, ceva ce ei nu pot descoperi în totalitate.
Majoritatea oamenilor sunt de părere că se cunosc suficient de bine pe sine, că îşi cunosc toate aspectele propriei existenţe, propriului Univers. Cu toate astea, dacă pui un individ să facă un exerciţiu de gândire prin care să încerce să identifice cel mai profund gând al său (profund în sensul de bine ascuns dacă vrei) probabil că acela e doar vârful aisbergului şi pe măsură ce va depune un efort de gândire mai intens, va descoperi gânduri din ce în ce mai profunde. Şi tot contemplând la ceea ce este interior va descoperi că, asemeni unei păpuşi Matryoshka, gândurile se cuprind unele pe altele într-o manieră care poate părea infinită pentru că nu-i poţi găsi un capăt.
Şi atunci te întrebi: mă cunosc aşa de bine pe cât cred?

Most people think of infinity as that which exists beyond a landmark, most often one’s self. The sky is infinite, the extent of the sea appears to be infinite, classical sets of numbers (natural, integer, rational, real) are infinite, time is infinite. We may say that most people consider infinity as that which is outside of themselves, that which exceeds their capacity of observation, something that they cannot unravel totally.
Most people consider that they know themselves good enough, that they know all the aspects of their own existence, of their own Universe. However, if you ask an individual to make a thinking exercise by which to try to identify one’s most abstruse thought, that thought will probably be just the tip of the iceberg and as he makes a more intense thinking effort, one will reveal more and more abstruse thoughts. And still contemplating at that which is within one will discover that, so as a Matryoshka doll, thoughts encompass each other in a manner that may seem infinite, for one can’t find an end to all this.
And then you ask yourself: do i really know myself that well?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: