Ambiţie, prietenie şi recunoştinţă

Am auzit ieri o poveste veche despre doi colegi care a trebuit să treacă prin iad ca să ajungă să privească Paradisul.
Totul se întâmpla în urmă cu 50 de ani între doi colegi de facultate: unul fără posesii materiale şi celălat care se mai descurca. Cu toţii, indiferent de poziţia în care ne aflăm, la un moment dat în viaţă avem de trecut prin grele încercări: unii mai mult, alţii mai puţin. Ar putea fi o formă de triere a celor slabi de cei puternici, pentru că sunt unele încercări peste care pentru a trece trebuie să ai putere şi ambiţie şi despre asta o să povestesc eu acum.
Ajuns în mare impas, cel mai încercat dintre cei doi colegi s-a întors spre prietenul său şi i-a mărturisit cu durere în suflet că nu ştie dacă va putea răzbate, dacă va mai termina facultatea. Sentimente grele îl încercau, însă amicul său i-a fost aproape şi l-a ajutat cum a putut mai bine, iar când a auzit această mărturisire, a replicat: „Mă, de-ar fi să-ţi peticeşti pantalonii să nu mai fie în ei nimic din ce-a fost, altceva decât petice, şi tu tot termini şcoala asta!”
Şi astfel, ajutându-se reciproc, la final au fost glorioşi – împreună! După asta unul dintre ei a rămas în România ca să-şi continue viaţa, pe când celălalt a plecat în SUA pentru că nu mai era nimic pentru el aici. Timpul a trecut şi cei doi n-au mai ştiut nimic unul de altul de atunci. Dar, după zeci de ani cel rămas în ţară a primit un plic de la prietenul său de peste ocean, cu o scrisoare şi o sumă de bani. În semn de recunoştinţă, arătând că nu a uitat de unde a plecat, străinul a făcut un gest de mare nobleţe. Amintindu-şi de colegul său care l-a ajutat să treacă peste grelele încercări ce i s-au ivit înainte, fapt care i-a permis să aibă multe realizări în atâta timp, a ţinut să-i mulţumească.
Aceasta este o lecţie despre ambiţie, despre puterea de a depăşi orice obstacol, dar mai ales despre prietenie şi recunoştinţă. Ei bine, aceasta e prietenia: să te întâlneşti cu un om după zeci de ani în care n-aţi ştiut nimic unul de altul şi să găseşti în braţele sale aceeaşi căldură, poate mai mare, care v-a ţinut împreună în trecut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: