Nu-ţi pierde dragostea

Nu sunt mulţi oameni care pot suporta evenimente neplăcute ale vieţii cum ar fi decesele, boala sau orice alte suferinţe. Sunt oameni care pot trata astfel de subiecte cu cinism, indiferenţă sau tărie de caracter. Însă, aceşti oameni suficient de puternici cât să treacă peste momentele grele, obişnuiţi fiind cu suferinţa, nu ştiu să reacţioneze când la un moment dat se lovesc de… fericire. Într-o lume plină de ură, primul contact cu dragostea poate fi copleşitor. La început nu vei recunoaşte acest sentiment, pe urmă nu-l vei înţelege, iar când totul va fi limpede, îl vei fi pierdut. Şi dacă fericirea datorată dragostei ţi-a dat de furcă, atunci cu siguranţă pierderea ei te va copleşi cu totul şi sentimentul acela va fi mai rău decât orice ai fi simţit şi îndurat până în acel moment.
Pentru că, dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dacă nu am dragoste, sunt ca o aramă sunătoare sau ca un chimval zăngănitor. De aş avea darul profeţiei, de aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii din loc, dacă nu am dragoste, nu sunt nimic. De aş împărţi toată averea mea săracilor şi de mi-aş lăsa trupul să fie ars de viu, dacă nu am dragoste nu-mi foloseşte la nimic.

Anunțuri

Un răspuns

  1. Interesant post..cu toate ca aduci in discutie cuvantul „fericire”..fara sa sustin filozofia de viata, sunt convinsa ca toti ne intrebam in mod constant ce inseamna de fapt ea..o recunoastem daca apare de dupa colt?stim ce ar trebui sa trezeasca noi, in ce fel de persoane ar trebui sa ne transforme? Nu, nu stim..pentru ca nu avem nici macar o simpla idee despre ce reprezinta..ne asteptam la ceva grandios, venit de pe muntele zeilor, ceva care sa ne taie respiratia si sa ne dea peste cap prejudecatile..credem ca suntem personaje din filme de dragoste care in final alearga unii spre altii pe un fundal romantic, in timp ce soferii captivi in aglomeratia urbana incep sa apalude..ne credem superiori oricaror forme de intelegere si nici nu realizam ca fericirea este printre noi, in cele mai banale lucruri..in pescarusi, in firele de iarba de pe trotuarele insalubre, in cafeaua de dimineata, in ursuletii de catifea si lista continua..in plus, chiar de am gasi acea fericire absoluta, nu am fi capabili sa o tinem in frau, sa o dezvoltam..tocmai ca nu ii stim definitia si nu stim cu ce avem de-a face si, prin urmare, nu stim cum sa o manevram..iar alta explicatie se leaga de natura tipica oamenilor de a insista sa sufere..ni se pare mai intensa o clipa de frustrare, de neimplinire, de victimizare decat o clipa de stabilitate, armonie..pentru ca asta trezeste in noi impulsul de a trai..ne simtim in viata, avem falsa perceptie ca numai noua ni se poate intampla asa ceva si atragem atentia celorlalti, aprofundand problema initiala..
    „Daca nu am dragoste, nu am nimic”..sunt de acord cu afirmatia ta, insa tind sa cred ca dragoste avem cu totii, fie ca o pastram pentru noi, fie ca o impartim cu altii..asta e aluatul nostru, materia prima din care suntem construiti..si avem in primul si primul rand multa dragoste de sine, uneori nefiind capabili sa vedem padurea din cauza copacilor..oricum am lua-o, din orice unghi am privi, asta tot dragoste se numeste..Intr-o lume plina de ura, primul contact cu dragostea poate fi coplesitor, de aceea prima dezamagire are un cuvant de spus in formarea personalitatii noastre..La inceput nu vom recunoaste acest sentiment, pe urma nu il vom intelege, iar cand totul va fi limpede, il vom fi pierdut…nu cred ca vom intelege nici dupa ce totul va fi simplu, deoarece dam nas in nas mereu cu lucruri care se schimba/se transforma si comparam si analizam si constientizam ca de fapt nu observam notiunile de subsol..e un cutit cu doua taisuri..daca privim prea de la distanta, fara intensitate si lasam superficialitatea sa ne orbeasca, atunci nu ne asumam esenta evenimentelor..daca insa privim mult in profunzime riscam sa uitam de unde am plecat cu ipoteza si ne pierdem pe parcurs..cu un mare regret afirm ca oamenii nu prea stiu sa vada nuantele de gri, atfel incat sa se mentina undeva intre talere..ori e alba, ori e neagra, ori e profund, ori e superficial, ori e portocala, ori e ananas..Oamenii sunt..oameni…si cred ca asta spune totul..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: