Cocoşelul neascultător

Când eram mic, ascultam în fiecare seară caseta cu „Cocoşelul neascultător”. Era lucrul meu cel mai de preţ. Caseta albă, însă îngălbenită şi grizonată de atâta amar de vreme ce a trecut peste ea, având o liră desenată şi titlul „Cocoşelul neascultător”. Oare unde o fi?
Am avut multe legături cu cocoşii la viaţa mea. Nu ştiu care e mai interesantă. Faptul că muream de plăcere când ascultam piesa asta la casetofon, faptul că am jucat rolul cocoşului la grădiniţă în piesa „Punguţa cu doi bani” sau faptul că am avut un cococş pe balcon care în fiecare zi la 5 dimineaţa trezea tot blocu’. Da, ştiu, e aiurea să ţii un cocoş la bloc. Ideea e că ne-a fost băgat pe gât şi de sacrificat n-am putut să-l sacrificăm, că de, nu suntem măcelari şi până la urmă i-am găsit o casă unde să aibă grijă de nişte găini frumos împănate.
Cocoşu’ ăsta mi-a dat ceva de furcă. Iniţial nu ştiam eu care era treaba de mă trezeam dimineaţa la orele alea aşa matinale că nu auzeam nimic. Se oprea nenorocitu’ înainte să apuc eu să mă dezmeticesc. După câteva zile, am remarcat totuşi că se aude un „Cucuriguuu” înfundat de undeva. Am tot stat şi m-am întrebat ce-o fi. Am crezut că se aude de la casele din cartier, că mai aveau ăia păsări prin curte, dar totuşi erau cam departe. Până la urmă, cocoşu’ a plecat şi atunci mi-am dat seama care era schema. Cocoşu cânta mă, că cocoşii cântă la răsăritul Soarelui.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: