De n-ar fi

De n-ar fi răsăritul în fiece zi,
De rouă n-ar fi, nici flori pe câmpii,
Pe munții viteji de n-are crește pădure,
De s-ar sparge chiar și diamantele dure
N-aș avea bucurie, nici minte, nici țel.
Aș fugi în neștire purtând lanțuri de-oțel
Ce ar vrea să mă țină legat de pământ
Să nu pot să alerg, să trăiesc și să cânt.
Dar eu nu pot fi prins și închis într-o cușcă
Și strivesc cu putere orice demon ce mușcă
Din sufletul celor ce vor a fi liberi
Să aleagă să fie iubiți, să iubească
Și când Soarele intră ușor pe fereastră
Să rămână pierduți în moi așternuturi
Înveliți doar de dulci mângâieri și săruturi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: