Jurnalism sau ce?/Journalism?

Putem să cădem toți de acord că în România de azi jurnalismul e un căcat mare și împuțit. Altceva nu am ce să înțeleg din reportajele de la știrile sportive care spun că „Bianca lui Bote o arde cu Prințul Adrian Cristea”, știrile zilnice în care se aruncă vorbe aiurea, non-informații și dezinformări.

Jurnalism adevărat în România a existat în primii ani după 1989, când reportaje bine documentate au fost executate de oameni pregătiți și fără interese ascunse care i-ar fi determinat să deformeze realitatea. Au existat asemenea reportaje și înainte de 1989 chiar pe timpul regimului comunist (am aflat câteva de la o persoană din domeniu), dar prea puține din cauza cenzurii.

Revenind la jurnalismul imediat de după 1989, oamenii aveau atitudine și erau mânați de dorința de a-și face datoria corect. Entuziasmul le dădea credință că adevărul este mai presus de orice și erau convinși că meritul și recunoașterea le primești ca urmare a muncii efectuate cu sârguință.  Oamenii erau convinși că, fiind jurnaliști e de datoria lor să scoată la iveală adevărul și că trebuie să latre nu atunci când sunt asmuțiți de cineva ci atunci când situația o cere, atunci când nedreptățile se încearcă a fi ascunse, realitatea modificată și societatea manipulată. Jurnaliștii erau convinși, pe bună dreptate, că ei sunt ochii și urechile poporului și nu trebuie să gândească pentru ei ci doar să le prezinte faptele corect spre a-și face singuri păreri.

Iacătă un material realizat în respectiva perioadă:

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=1jJDqbeDZ3c%5D

 

We can all agree that today in Romania journalism is a big stinky pile of dump. I can’t understand otherwise from what I see for example in sports-news which go like this: „Bote’s girl Bianca is shaging with prince Adrian Cristea” or daily news in which nobody says anything interesting, non-information and disinformation.

There was true journalism in Romania in the first years after 1989 when well documented reportages where made by well-prepared people and without hidden interrests which would have determined them to alter reality. There have been such stories also before 1989 during the communist regime (I found out about a few from a person who worked in the field), but not too many because of the censorship.
Going back to the journalism right after 1989, people working in the field had attitude and they were driven by the wish of doing their job the right way. Enthusiasm gave them faith that the truth is above all and they were convinced that merit and recognition come with hard work and diligence. People were convinced that, being journalists, it is their duty to reveal the truth and that they should bark not when being whet by somebody, but when the situation demands it, when somebody tries to hide injustice, when reality is altered and the society manipulated. Journalists were justly convinced that they are the eyes and ears of the people and that they do not have to think for their followers but just to present facts in an honest way so that the people made its own opinions and ideas.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: