Să nu adormi

Nu-i nimeni ce-aștepti, doar păsări pe ram
Și trist, tot mai trist ți-e mintea confuză.

Nopțile astea în care dorm singur îmi dau numai coșmaruri. Aproape că mi-e frică să mă mai culc. Mă macină gândul că ajung seara acasă și trebuie să mă pun în pat să dorm. Dacă nu sunt obosit să mă ia somnul cum mă întind, mă agit, mă lovesc tot felul de gânduri din care cel mai urât e că dimineața o să mă trezesc tot singur și singur o să-mi petrec zilele însorite de primăvară, pline de parfum și de verdele viu și proaspăt. Timpul pe care-l petreceam cu ea acum e gol. Și nu e puțin. Nu nu. Acum în loc să am zile pline alături de ea, am zile goale, zile în care mă simt sec și sfâșiat. Mă simt de parcă toată afecțiunea pe care i-o ofeream ei s-a transformat într-o povară care acum stă latentă în inima mea și crește ca un mixom atrial care câteodată îmi blochează circulația și mă lasă mort și rece.

Vreau vise nu coșmaruri,
Zile cu ploaie și nopți de aur.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: