Nicaieri nu-i ca acasa

Cam lunga pauza asta de o saptamana fara blog. Am avut multe idei bune sa scriu, da’ pana mea, acum cand nu mai sunt proaspete parca nu-mi mai vine sa le intind pe mii de kilobiti de memorie virtuala. In fine, o sa le astern p-aici cat de curand, asa ca fiti pe faza.

In alta ordine de idei, imi pare rau ca a murit Michael Jackson. Adica nu neaparat ca imi pare rau, il stimez pe om, da’ poate e mai bine asa, si-a gasit si el linistea ca l-au haituit cainii aia destul. Despre fotbal probabil stiti deja ca Brazilia a castigat al treilea titlu de campioana la Cupa Confederatiilor. Am avut nunta de 1 milion de dolari care a tinut prima pagina a mass-media. Nu stiu de ce asta e o stire de interes national pentru ca pe mine nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie si eu n-am nici unghii si cu atat mai putin negru sub ele. Altceva despre revolta din Iran nu am mai aflat.

Si ca sa fie viata frumoasa, ieri am venit acasa. Dupa o saptamana de cosmar in care aproape ca n-am avut nici un contact social intrucat n-am avut nici internet, mi-a expirat si creditu’ la cartela si am avut si de invatat o gramada pentru examene, am ajuns in sfarsit acasa. Fericit, rupt de obosit de la carat o gramada de bagaje, putin afectat de o raceala scurta de cateva ore, da’ am ajuns! Si care a fost primul lucru pe care l-am remarcat la orasul meu? Pai bineinteles mirosul… Tot orasul miroase superb in perioada asta datorita teilor si trandfirilor de pe marginea drumurilor. Pe Tineretului cel putin, acolo unde am facut generala si pe unde am trecut prima data cand am urcat de la gara spre casa, miroase superb. Astazi am trecut din nou pe acolo si am avut o reactie ciudata: imi venea sa scot ceva din buzunar si sa inregistrez mirosul. Dar cand am scos mana din buzunar si am vazut ca n-am nimic am realizat ca mirosurile nu pot fi inregistrate. Si totusi, mirosea asa frumos… Iar acum, a plouat si aerul e asa proaspat si racoritor. Parca am murit si am ajuns in Rai. Abia astept sa ajung pe Trivale sa ma plimb.

Hai ca spunem povesti mai tarziu. Ciao!