Pe ciordeala, pe mangleala: asta-i modu’ rau sau bun!
Majoritatea a decis de buna-voie sau cumparata ca Romania va avea din nou un Presedinte de stanga (da, si Basescu-PD-L tot de stanga e, ca si Geoana-PSD dupa cum s-a comportat pana acum).
Inca 5 ani de pseudodemocratie si pseudoevolutie in Romania. O sa traim bine in continuare.
Si ca sa amestec si eu politica cu religia cum vad ca se practica si acum ca si in Evul Mediu, zic asa, chiar daca ne-am vandut sufletul pe 30 de lei: “Dumnezeu sa ne aiba in paza.”
Basescu zice ca cea mai buna fapta pe care a facut-o e ca a crestinat un copil musulman. Daca asta e fapta buna, logica ne spune ca a fi musulman e un lucru rau. Mie asta deja imi suna a NAZISM.
Sa afirmi despre o alta religie ca este rea e ceva inadmisibil. Basescu e comunist, stiu asta, dar credeam ca nu poate fi mai rau de atat.
Ia zi, fratimio, cum e cu aia de au murit la Revolutie? Te lasa inima sa-l votezi pe nazistu’ de Basescu?
Mi-aduc aminte din primu’ an de facultate cum m-am dus io asa in recunoastere prin cladire sa vad care laboratoare pe unde sunt si ce se intampla pe-acolo.
Am facut io ce am facut si am urcat la etaj unde am intrat pe un culoar pe care stateau cativa studenti, lucru normal de altfel pentru ca era plin de ei. Am intrat io p-acolo, am vazut ce era de vazut si cand dau sa ies ma intreaba o tipa: “Cum a fost?”. Am banuit io atunci ca ar fi vorba de vreo restanta ceva, dar habar n-aveam la ce disciplina sau ce profesor sau chestii d-astea. A trebuit sa treaca un an ca sa-l intalnesc pe omul care a bagat in sperieti toti studentii de anu’ II si in sesiunea de restante din toamna pe majoritatea. Omul acesta, acest Dumnezeu al Facultatii de Medicina aduce potopul asupra studentilor, aduce ploaie de foc si pucioasa asupra lor aratandu-le atotputernicia sa. El e α, el e ω, el e cel ce decide la sfarsit de an II cine va deveni 1/3 doctor si cine va trebui sa mai treaca prin fata lui de cel putin inca o data ca sa viseze macar la a practica Medicina.
A trebuit sa treaca un an ca sa aflu pe pielea mea ca Fiziologia nu e doar frumoasa ci si foarte stufoasa, variabila si cum declara un citat dintr-o carte: “Fiziologia e un punct de vedere”. Si pentru promovarea examenului trebuie sa stii Punctul de vedere al Profului de Fiziologie pentru ca el este atotputernic si noi suntem umilii sai ucenici.
PS: Bunul Dumnezeu (Cel adevarat) sa ne aiba in paza! Si sa ne dea putere si chef pentru invatat ca in rest ne-om descurca noi.
Ca tot mai bate vantu’ cu gripa porcina prin Romania, iaca mai scriu si io ceva despre asta.
Era ziua unei prietene si o sun si io ca tot omu’ sa-i urez un “La multi ani!” din-ala din suflet, gen “Buna dimineata, ingeras! Stii, azi m-am trezit cu o senzatie ciudata. Am simtit o nevoie fundamentala sa te sun, sa-ti aud vocea, suflul prin telefon. Am simtit ca e ceva special la tine azi, mai special decat de obicei. Simt ca trebuie sa te strang in brate, sa te sarut pe ambii obraji si sa-ti spun cu o voce calma: la multi ani!”. Intelegeti tu..
In fine, si o sun io si pana sa-i zic toate astea mi-o taie scurt: “sunt la spital”. “Ce? Cum naiba? Ce faci acolo?”. Si incepe fata sa-mi povesteasca asa si pe dincolo si amigdalele si febra si spitalu’ si vecina de salon care cica era internata pentru o viroza si primea tratament cu tamiflu si cica i-au facut teste si a iesit ca aia avea porcina (gripa, zic!). Si pentru ca a stat exact langa aia si i-a respirat tot aeru’ acuma au bagat-o si pe ea pe tamiflu. Fara teste, fara simptome, fara nimic. Pe sistemu’: “Ia de colea ca e mult si n-avem ce face cu el!” au indopat-o pe biata fata cu pastile. Ei bine (sau nu chiar asa de bine), acum in loc sa stea acasa sta in spital cu masca pe fata ca doar doar o avea porcina si se mai bifeaza un caz in statistica ca sa fim si noi in rand cu lumea la numaru’ de “porci gripati“.
Halal zi sa-ti petreci aniversarea zilei de nastere. Aiurea situatie: sa te duci pentru amigdale inflamate si febra si sa te trezesti cu altceva.
Normal ca fata si-a sunat familia sa zica: “vedeti ma ca sunt la spital” si personalu’ medical i-a sarit in cap ca de ce suna familia, ca de ce e anxioasa ca e studenta la Medicina si nu trebuie sa fie anxioasa, ca daca e anxioasa sa renunte la facultate. Vrajeli ieftine.
In fine, ea stie mai bine prin ce a trecut si inca trece. Io pana una-alta o sustin moral ca mai mult n-am ce sa fac. Cat despre personalu’ medical: ar trebui sa se poarte mai frumos cu pacientii, mai ales cand se intampla sa fie si studenti la Medicina.
Actualizare: Tamiflu se administreaza si pentru preventia gripei nu numai pentru tratamentul ei.
Si ne batem cu pumnii in piept ca vrem respect, cand de fapt noi nu avem respect de sine.
De ce nu evolueaza situatia in Romania?
Lema 1: cei care ar trebui sa determine evolutia sunt tinerii. Tinerii in majoritate studenti. Studenti in majoritate muritori de foame ca si respectivul de fata.
Lema 2: cei ce conduc tara sunt niste comunisti, niste hoti, niste javre, niste scursuri. De ce nu sunt schimbati? Pentru ca sunt votati “democratic”. De cine? De studentii muritori de foame al caror vot il cumpara cu 50 de lei. Stiti povestile, nu? La fel si cu pensionarii si restu’ de cateva milioane de muritori de foame din tara asta. Studentii se bucura deoarece cu 50 de lei primiti pentru un vot de care pe ei oricum nu-i intereseaza pot sa mai traiasca o luna. Dar nu se gandesc nici un moment ca isi vand toata viata cu 50 de lei. Isi vand potentiale locuri de munca care vor fi ocupate doar pe pile, isi vand libertatea, isi vand demnitatea. Cu 50 de lei o duc bine cu hot-dog-i ieftini si suc de la Ikea unde se duce tot studentu’ fara o chiftea in burta.
Din lemele 1 si 2 rezulta ca atat timp cat tinerii nu vor mai mult de la viata, atat timp cat nu vor trai vremuri cu adevarat grele (cum era in comunism), pana nu le va muri un coleg, un prieten care lupta pentru o cauza dreapta nu cred ca se vor trezi la realitate. Pentru ca ei n-au fost acolo sa lupte pentru libertatea de care azi se bucura. Nu fratii lor au murit pentru ei si nu dreptatea le tine lor de foame pe moment. Si acum ei isi bat joc de dreptul de a alege castigat prin varsare de sange. Sangele celor care si-au dorit o viata mai buna pe care au si capatat-o, insa intr-o alta lume.
Tu, studentule, chiar n-ai nici o aspiratie? Chiar nu vrei o viata decenta? Chiar vrei sa te umilesti intr-atat incat sa-ti vinzi viitorul?
Inteleg ca exista unele cazuri in situatia convietuirii intr-un bloc de apartamente in care este necesar interesul fata de colocatari. De exemplu poate cineva este suspect de frauda si asa te gandesti ca cineva ar putea fi indreptatit sa ii verifice socotelile.
Dar cum eu m-am mutat recent in apartamentul in care locuiesc in momentu’ de fata in Bucuresti, de ce ar fi cineva interesat sa stie cat platesc eu la gaze?
Adicatelea, ce sa zic… sunt de vreo luna p-aici si in mod normal ar fi trebuit sa primesc si io facturi care sa-mi zica ce si cat trebuie sa platesc la diverse utilitati care imi fac traiul mai usor. Dar nu. Singurul plic pe care l-am primit a fost o factura la gaze pe care am gasit-o pe presul de la usa desfacuta, verificata de oamenii binevoitori. Si culmea, era de luna trecuta.
Deci, inca o data intreb: de ce facturile? Ma gandesc ca daca aveam bani sau ceva in plicurile alea ar fi avut de ce sa le ia, dar atata timp cat in ele sunt datorii de ce sa le vrea cineva? Cine vrea datorii? Cat de imbecil sa fii sa vrei sa ai datorii?
Aiurea. Din cauza respectivilor retardati o sa imi vina mie penalizari la facturi si atunci ce organe genitale si secretii o sa-si ia iei in gura de o sa sughita fara intrerupere!
Stiu ca nu e frumos, dar: Sa-mi bag pula cre imi mai furi facturile, futu-te-n nas de imputit!
La Medicina invatam o materie care se cheama Fiziologie in cadrul careia exista un capitol despre inima. Si aici invata domnu’ student cum functioneaza aceasta. Medicinistu’ isi stoarce neuronii sa afle cum e cu canalele ionice, cu curentii “funny”, cu mecanogramele si ECG-ul. Ei bine inima, acest organ formidabil care in mintile majoritatii oamenilor reprezinta (si pe buna dreptate) insasi viata, nu este doar o bucata de carne, foarte utila de altfel, ci este si o entitate din punct de vedere emotional. O entitate de pe urma careia unii incearca sa profite in egoismul lor, iar din acest motiv ea sufera si are nevoie de alinare. Si pentru ca oamenii gasesc cate o meserie pentru orice lucru ce trebuie facut, chiar si pentru lucruri ce par imposibile cum e vindecarea unei inimi ranite, asa s-au gasit cate unii care s-au numit cardiologi, psihologi sau Dr. Love sa le readuca echilibrul, sanatatea celor ce si le-au pierdut.
Dar stim cu totii ca o inima ranita nu se trateaza cu una cu doua si nu exista un leac general ci pentru fiecare caz in parte e un leac special: o pereche de ochi viu colorati, un zambet sincer sau un par stralucitor…
Obisnuiam sa spun despre mine ca am atata imaginatie incat daca imi imaginez ca e un copac in mijlocul strazii chiar va fi un copac in mijlocul strazii.
Ieri conversam pe mess dupa o lunga pauza cu o prietena si intreband-o pe unde isi mai duce veacu’ am aflat ca drumurile noastre s-ar intersecta la un momentdat in functie de destinatiile noastre de zi cu zi. Asta daca intra Jupiter in conjunctie cu Mercur si alte fenomene astrologice favorabile.
Noaptea fu lunga si m-am culcat pe la 2. La 6 a sunat ceasu’. L-am oprit si mi-am zis ca mai stau oleaca, cum face tot omu’ care tre’ sa se trezeasca asa devreme. Ei si-am mai stat oleaca. Pana la 7 si ceva. Si da-i si mananca (oricat de grabit oi fi nimic nu merita intr-atat incat sa sar peste micul dejun) si spala-te si-mbracate la 8 sa fii la laborator. Cu gandu’ ca-ntarzii am luat-o la pas grabit spre metrou timp in care imi venea in minte ceea ce facusem cu o zi in urma. Si mi-am amintit de ea, glumind in mintea mea: “Ah, ziceam ca poate ne-ntalnim la metrou absolut intamplator. Acuma e cam tarziu…” Si coboram io zorit in subteran gandindu-ma la cea mai rapida cale de a ajunge la locu’ meu de studiu cand vad parul ei blond (e inconfundabil; l-as recunoaste oriunde). Ma asez aproape de ea si o privesc cum arunca un ochi pe ziar doar de trecerea timpului. Probabil ti s-a intamplat vreodata sa simti ca cineva se uita la tine si sa te intorci sa remarci ca chiar asa e. Asa si ea: si-a ridicat privirea o clipa catre mine fara sa-si dea seama cine sunt si s-a cufundat inapoi in scurta-i lectura. Dar imediat imaginea mea i-a trezit in minte faptul ca ma cunoaste si mi-a zambit surprinsa.
Ei bine, surasul ei n-a durat mult insa eu nu mi-am putut sterge zambetul de pe buze toata ziua. Chiar si in momentul in care scriu am o grimasa care exprima veselie la fel de penibila ca si acest articol.
Nu stiu de ce, dar azi am avut o zi superba in ciuda vremii neprietenoase. Si nimic nu pare sa-mi stearga zambetul tampit de pe fata. Cel putin deocamdata. E ca in amintirile lui Creanga cand mama ii spune lui Nica: “Iesi afara copil cu parul balai, poate s-o mai indrepta vremea”. Dar numai ca fata cu parul blond nu a indreptat vremea ci doar mi-a luminat mie ziua. O zi ce pare ca n-am irosit-o la fel ca pe multe altele. Si asta doar datorita unui zambet…
